Colţu’ lui Alex: Remember 2011: Distracţia fără muzică, protestul şi autoritatea publică locală

„De astăzi, staţi în case după ora 22, în centrul Mediaşului nu veţi găsi decât lacăte puse la uşile localurilor de alimentaţie publică. Aleşii locali au aprobat noul orar de funcţionare al acestora”. Vă mai amintiţi oare că la sfârşitul lunii ianuarie vechea urbe de pe Târnava Mare era pentru prima dată agitată în acest an ? Mă amuză şi acum toată acea poveste din care a rămas doar amintirea. Evident că nimeni niciodată nu a dus la îndeplinire proiectul de hotărâre. Imediat după ce ştirea a fost difuzată a început agitaţia. Accesări peste accesări, comentarii acide la adresa autorităţilor acuzate de comunism, a apărut şi un site oficial al celor care se împotriveau hotărârii, şi pentru prima dată cred în istoria recentă a Mediaşului, un mesaj în reţeaua de socializare Facebook prin care medieşenii erau invitaţi la o acţiune de protest în Piaţa Regele Ferdinand I. Îmi amintesc că era iarnă, frig, temperaturi mult sub O grade, şi am urcat împreună cu colegul meu Angelo în Turnul Trompeţilor pentru a lua imagini cu centrul vechi de sus. În seara cu protestul programat la ora 22, evident că noi am ajuns cu puţin timp înainte. Nici nu am intrat bine în centrul vechi că şi am dat nas în nas cu un poliţist care în mod normal la aceea oră era în altă parte (aflase însă şi el că s-a inventat Facebook). Ne-am oprit în faţa fostei primării, era 21:55, noi trei (Angelo, Vasile Antipa şi cu mine), iar de o parte şi de alta câte o maşină de poliţie aflate cu totul şi cu totul întâmplător în zonă. Mă gândeam, să vezi tu că nu vine nimeni, însă în scurt timp au început să se adune oamenii, şi până la final au fost mai mult de 100. A fost ceva inedit pentru Mediaş, a fost un semnal de alarmă, care deşi contestat de unii, a avut efect. La câteva zile, municipalitatea a dat-o cotită, iar prin vocea primarului a venit şi altă versiune, şi anume că va fi elaborat un regulament care va fi supus şi dezbaterii publice. Telenovela nu se încheiase însă dacă cumva asta credeaţi. La începutul lunii martie a apărut şi noul regulament, care inflama din nou spiritele. Conform acestuia în toate unităţile de alimentaţie publică se interzicea folosirea fondului muzical după ora 22, cu excepţia cazurilor în care primarul, va aviza desfăşurarea unor evenimente speciale în baza unor cereri (că vorba aia primarul e cel mai în măsură să spună dacă trebuie muzică sau nu). Au urmat alte reacţii adverse, şi a venit şi dezbaterea pe 9 martie. Un patron de local şi-a predat autorizaţia de funcţionare, altul a fost avertizat galant de un pensionar că îi va tăia curentul cu toporul dacă îşi va deschide clubul şi tot aşa. La sfârşitul lunii martie regulamentul a mai fost cotit încă o dată. Ora 22 a devenit 24, iar după ora 24, pentru folosirea fondului muzical era nevoie şi de acordul vecinilor cu care localul se învecinează direct. În traducere liberă, lucrurile au revenit la situaţia în care se aflau înainte să-i vină cuiva ideea cu schimbarea regulamentelor. Treabă tipic românească începută prin ianuarie, încheiată prin aprilie, cu rezultat 0 barat, multă agitaţie, mulţi nervi, o dovadă totuşi a faptului că oamenii se mobilizează atunci când cineva vrea să le interzică un drept.

1 comentariu

Comentarii RSS URI identificator TrackBack