De vreo oră mă tot gândesc dacă să scriu sau nu ceva despre ceea ce a fost Ziua Naţională a României la Mediaş. M-am numărat printre cei … participanţi (din păcate nu am avut inspiraţia să îi număr, aşa că nu îmi pot da cu părerea dacă au fost 500, 1500, 2000) care au înfruntat frigul pentru a vedea cum sărbătoresc medieşenii. Prima observaţie, anul trecut la +10 grade dacă au fost 2-300 persoane, iar la 10:45 Piaţa Corneliu Coposu era goală. Anul acesta la -6 grade au fost cu siguranţă peste 500. A doua observaţie, dacă nu era programul artistic cu siguranţă la 10:45 prin piaţă bătea doar vântul cu iz de sarmale. A treia observaţie, anul acesta am văzut părinţi şi bunici cu copii, am văzut oameni noi (am fost la fiecare 1 Decembrie din ultimii ani), iar asta m-a bucurat. Nu ştiu dacă au venit pentru Veta Biriş, sarmale, sau pentru că au fost curioşi să vadă ce se întâmplă. Nici nu cred că asta contează. Important este că au fost acolo. A patra observaţie, am văzut din nou o horă a unirii în Piaţa Primăriei, după câţiva ani în care manifestarea mi-a lăsat senzaţia că se face doar de dragul de a fi făcută şi cam atât. A cincea observaţie, şi poate cea mai importantă. În fiecare an am vorbit cu participanţii la manifestare. Dacă în trecut declaraţiile lor sunau la modul ”mulţumim pentru sarmale”, de data asta am auzit doi pensionari care mi-au spus că sunt mândri că pot fi acolo, că se bucură că au ajuns la vârsta lor (ambii aveau peste 75 ani) şi că au ocazia să fie alături de alţi români într-o asemenea zi. Poate că sună pompos, dar pe mine cel puţin asta mă face să cred că mai avem o speranţă noi ca popor. Mai avem exemple de urmat. Mai sunt printre noi oameni de la care avem de învăţat. Poate într-o zi nu peste mulţi ani, vom putea veni (500, 1500, 2000) în aceeaşi piaţă, vom putea asculta imnul naţional, vom dansa hora unirii, vom mânca sau nu sarmale (nu toţi putem mânca sarmale la 10:30 dimineaţa), vom vorbi unii cu alţii, iar apoi vom intra pe Facebook doar pentru a lăsa impresii pozitive, nu pentru a discuta în contradictoriu asupra numărului de participanţi (irevelant oricum), caracterul politic al manifestării (oricare dintre voi dacă eraţi primar, deputat,etc, aţi fi făcut exact la fel), iar eu voi putea ca în galeria pe care o postez să pun fotografii cu oameni care zâmbesc, nu majoritatea posomorâţi, aşa cum bine comenta cineva. Visez, nu-i aşa ?
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
