Colţu’ lui Alex – 27 zile pentru o minune

21 octombrie, ora 11. Atunci l-am văzut prima dată pe Albert. Stătea în pătuţul lui, iar Camelia îl hrănea cu seringa.  Povestea cu lacrimi în ochi cum s-a născut băieţelul ei fără esofag, şi trebuie să îl hrănească artificial din 3 în 3 ore. Colegul meu Angelo filma, iar eu încercam să îmi stăpânesc lacrimile. Am ştiut că trebuie să fac ceva, să facem ceva cu toţii. Aşa a început campania Nova Tv intitulată simplu, „Albert are nevoie de o şansă”. În aceeaşi zi îmi amintesc că am vorbit cu Cristina Pustai. I-am povestit despre Albert, şi a fost suficient. Nu a trebuit să o rog să ne ajute. Ştiam că nici nu e nevoie. Remus (tatăl lui Albert) a deschis contul bancar în aceeaşi zi, însă a urmat week-end-ul iar banca nu a lucrat. Luni au venit primele donaţii, iar marţi erau aproape 8.000 lei în cont. În a treia zi, a venit Sorin Klippstein din Germania şi a donat 4.000 lei. Erau deja 12.000 lei în 3 zile. Bulgărele a devenit apoi tot mai mare. Romgaz (5.000 Euro), un om de afaceri anonim (5.000 Euro), Transgaz (15.000 lei), Gheorghe Roman (1.000 Euro),  şcoli, grădiniţe, enoriaşii mai multor biserici ortodoxe din municipiu, Primăria Aţel, Organizaţia de Tineret a PDL (să mă ierte cei pe care i-am omis fără intenţie). Pe lângă aceştia sunt peste 150 persoane fizice din Mediaş, alte oraşe din România şi din străinătate care au donat. O listă foarte lungă. Cu toţii au contribuit la ceea ce urma să se întâmple. Legătura cu clinica din Karlsruhe a fost stabilită şi menţinută de Anca Repede, o mamă din Cluj Napoca care a trecut printr-o situaţie similară. Aceasta a citit pe internet povestea lui Albert şi a dorit să ajute. A şi făcut asta din prima şi până în ultima zi. Au fost multe momente dificile în toate aceste zile, medicul care urma să îl opereze pe Albert a fost plecat într-un scurt concediu, iar apoi a lipsit din nou câteva zile. În cele din urmă data operaţiei a fost stabilită cu exactitate. Albert a avut şi el probleme. Cu o săptămână înainte de a pleca în Germania a ajuns de urgenţă la spital în Târgu-Mureş (norocul s-a numit Cristina şi Cristi Pustai). A rămas două zile internat, iar apoi a venit acasă, pentru scurt timp însă. La începutul săptămânii trecute a fost internat din nou la Târgu-Mureş. În toată această avalanşă de evenimente, ne-am trezit cu trei zile înainte de plecare că Albert nu avea paşaport. Norocul s-a numit de această dată Andrei Niţu, Corina Babă şi angajaţii Serviciului de Paşapoarte Târgu-Mureş. Albert a făcut poze în spital, şi în cele din urmă totul a fost în regulă. Exact în ziua în care se împlineau trei săptămâni de la demararea campaniei, Albert, Camelia şi Remus au plecat în Germania. Ieri, în ziua cu numărul 27, minunea a fost completă, operaţia lui Albert a fost un succes.  Minunea e a tuturor, a celor care au donat, care s-au rugat, care au ajutat cu orice lucru cât de mic, care s-au gândit la Albert.  Peste alte 27 zile o să vă scriu că Albert e bine, e acasă, în mijlocul familiei, şi-a băut toată sticla cu lapte pe guriţă, iar gastrostoma, furtunaşele şi toate celelalte au rămas undeva în trecutul îndepărtat. Sunt convins de asta. Dacă Albert ar putea scrie acum aici ar suna exact aşa: mulţumesc tuturor pentru că mi-aţi dat o şansă, nu voi uita asta niciodată.

2 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack