Imaginea de birocraţie şi corupţie îndepărtează din ce în ce mai mult oamenii de instituţii. Un tip de percepţie frecvent întâlnit este acela că „am schimbat un Ceauşescu mare, cu câteva sute de Ceauşescu mai mici”. Reflexul poporului de a nu se mai implica în spaţiul public poate fi constatat nu atât în anemierea Opoziţiei, cât în lipsa de interes pentru lucruri cu adevărat importante (nu a fost nici măcar un singur participant la dezbaterea publică a bugetului local pe anul 2011). Totuşi, abundenţa de seminarii, expoziţii, simpozioane este o expresie a dorinţei de participare în spaţiul public. Această participare este însă limitată la o pătură relativ subţire de specialişti. La toate aceste manifestări, participă în prezidii sau ca invitaţi speciali, demnitari sau conducători ai instituţiilor de stat. De aceea, se poate imagina o tendinţă a instituţiilor şi a reprezentanţilor acestora de a descărca nişte tensiuni prin intermediul acestor dezbateri şi de a acumula capital de imagine. Întrebarea care se impune este, sunt aceste manifestări o expresie a unei necesităţi naturale, sau sunt doar un alt formalism estival, prilej de discuţii sterile ?
1 comentariu
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] Regresul [...]