Nicăieri în lume nu este o ruşine să ai capital. Nu este o ruşine să ai afaceri, să faci tranzacţii financiare, să fii bogat, cum nu e o ruşine să munceşti. Dar, analizând imaginea capitalistului autohton, încropit la repezeală, în al cărui arsenal de afaceri stau la (în) loc de cinste „ţeapa” şi „tunul”, pus pe „rostogoliri” de „bidoane”, şi ţesându-şi relaţiile cu suveici cât Casa Poporului, firesc stai şi te întrebi ce ai făcut tu în toţi aceşti ani. De unde şi până unde îşi pot ei permite să afişeze cu aroganţă ceea ce tu nu ai şi, la urma urmei, e luat şi de la tine? Avem, fără doar şi poate, capitaliştii pe care îi meritam! I-am avut şi înainte de ’89, dar se numeau altfel. Şi noi ne numeam altfel pe atunci. După mai bine de douăzeci de ani s-au reciclat ideologii, s-a recurs la prefabricate, a venit ceva materie primă de la export şi, iată, avem capitaliştii noştri. Pe unii îi vedem cu regularitate la televizor. Se vede de la o poştă că sunt oameni de afaceri, şi că merită să fie ceea ce sunt. Toţi au învăţat să poarte cravata galbenă şi cămaşa albastră înaintea noastră, şi nu mai e nevoie să ne amintească de asta. Ştiu şi ei că noi simţim acest lucru, că îi respectăm, că îi invidiem. De fiecare dată cînd li se pune întrebarea „cum aţi reuşit?” atitudinea şi răspunsurile urmează o stereotipie dezarmantă. În colţul gurii le apare un zîmbet (acelaşi la toţi) mistic, ochii se îngustează alene, tonul vocii devine grav: „cu muncă, cu foarte multă muncă”, sau „n-am avut decît apartamentul în care stau şi-acum, şi 70 de mii la CEC”. În traducere liberă, mesajul lor este următorul: „am fost şmecher, bă!”, sau „am avut şi-nainte, am şi-acum!”. De ceva vreme însă, capitaliştii noştri au cam intrat la apă, înmuiaţi de criză. Singura problemă este că, odată cu ei, sub o formă sau alta, intrăm şi noi. Tu, cum stai ?
5 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Alex,
Este un subiect incitant, dar din păcate nu se încumetă niciun medieşean să-ţi răspundă. Aşa că, deşii poate par mai băgăreţ, îmi asum eu acest risc de a comenta.
Din materialul tău se desprind 2 idei importante:
- a fi o persoană realizată d.p.d.v. financiar nu este o ruşine
- realizaţii noştrii nu au făcut-o într-un mod corect.
Nu am înţeles ce doresti să spui de cravata galbenă şi cămaşa albastră. Adică, deduc că faci aluzie la culorile unui anumit partid politic, iar dacă este aşa, atunci nu eşti echidistant.
În perioadele de criză sunt capitalişti care intră la apă (poate aceia de carton) şi capitalişti care prosperă şi mai mult ca înainte. Să ne rugăm să nu intre toţi capitaliştii la apă, întrucât ei întreţin economia României.
Eu deocamdată stau bine. Repet pentru spectacolul din 14 februarie.
Cămaşa putea fi altă culoare, cravata la fel. Nu mă refeream la cineva anume. Băieţi buni sunt peste tot, iar o analiză puţin mai profundă scoate la iveală o concluzie foarte simplă. Culoarea politică e irelevantă. Se întâmplă ca unii să fie portocalii acum, poate cândva au fost roşii. La fel poate unii galbeni au fost roşii, şi tot aşa. Interesele primează. Doar ele. Întotdeauna.
Fain editorial.Te-ai referit la cineva anume cu “capitalistul autohton”?
Oricum se potriveste ce ai scris multor afacerasi din Medias…
Nu mă refeream la cineva anume. Una peste alta avem capitaliştii pe care îi merităm, după cum spuneam. Asta e părerea mea.
Ceea ce s-a intamplat dupa anul 1989,se numeste in termeni populari, capitalism de cumetrie, adica toti banii s-au invartit in acelasi cerc, aceeasi casta, a fostilor comunisti, activisti, securisti din esalonul doi.
Putinor oameni , din afara sistemului li s-a ingaduit sa se infrupte din ciolan. Ce traim noi , cu totii, este o perioda in care tot cei puternici si cu bani vor reusi, iar multimea obisnuita va sta, ca de obicei, in spatele unui gard asteptand sa li se arunce cel putin, un rest.
In Romania nu exista un capitalism dezvoltat , cladit pe libera competitie ,ci o jungla in care legile nu se respecta, politicul dicteaza in afaceri si justitia este oarba…